Când iubirea devine o capcană: Cum să nu-ţi sufoci copilul cu prea multă dragoste

Problema nu este copilul. Problema suntem noi și nevoia noastră de a controla tot ce ține de copiii noștri.

- Alfie Kohn

Ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii noştri. Vrem să fie protejaţi, să nu sufere, să nu greşească. Dar, fără să ne dăm seama, iubirea noastră poate deveni o colivie sau... un glob de sticlă. O iubire prea protectoare, prea sufocantă, prea posesivă poate tăia aripile copilului în loc să-l ajute să zboare.

 Poate ai auzit sau chiar ai spus lucruri precum:

💬 „Fă asta pentru mine, dacă mă iubeşti.”

💬 „Nu vreau să te văd suferind, lasă-mă pe mine să rezolv.”

💬 „Eu ştiu mai bine ce este bine pentru tine.”

💬 „Dacă pleci, o să rămân singur( ă) şi trist( ă).”

💬 „M-am sacrificat pentru tine și tu acum ești atât de nerecunoscător”

 Ceea ce se vrea iubire devine un lanţ invizibil care leagă copilul de părinte. Copilul nu învaţă să ia decizii, să gestioneze emoţii sau să fie autonom. Se teme să facă alegeri greşite, pentru că i s-a spus constant că părintele ştie mai bine.

 Efectele iubirii toxice asupra copilului devenit adult își pun amprenta pe fiecare felie din viața lui:

▶ La job - Se teme să ia decizii, are nevoie constantă de validare, nu suportă criticile şi evită responsabilităţile majore.

 ▶ În relaţia cu prietenii - Poate deveni fie dependent de ceilalţi, fie extrem de distant, pentru că nu a învăţat relaţii echilibrate.

 ▶ În cuplu - Fie caută un partener care să-l "salveze", fie evită să se implice, temându-se să nu fie sufocat.

 ▶ În relaţia cu propriii copii - Va repeta acelaşi model, controlându-i excesiv sau, din contră, neimplicându-se prea mult de teamă să nu greşească.

 Raportarea la părintele care l-a sufocat - Ori rămâne captiv în slujirea acestuia, neputând să-şi facă propria familie, ori se rupe total pentru a se elibera.

 Iată ce „pierderi” poate avea un copil prins într-o iubire simbiotică?

 ⛔ Autonomia – nu are încă incredere să decidă singur.

 ⛔ Curajul de a experimenta – se teme de eşec şi evită riscurile.

 ⛔ Identitatea proprie – trăieşte mai mult pentru ceilalţi decât pentru el.

 ⛔ Capacitatea de a iubi matur – confundă iubirea cu dependenţa.

 Poate că părinții își dau seama la un moment dat de ceea ce creează și vor să rupă lanțul invizibil. Iată ce întrebări își pot pune:

Ce fac eu pentru copilul meu pe care ar putea să-l facă singur?

 Cât din iubirea mea vine din teama de a nu-l pierde?

 Ce ar fi diferit dacă i-aş da mai multă libertate să greşească?

 Iubirea adevărată nu sufocă, ci dă aripi.

Oferă-i copilului tău spaţiu să fie el însuşi. Înepe cu un pas mic: lasă-l să ia o decizie pe care până acum ai fi luat-o tu pentru el. Vei fi surprins( ă) de cât de capabil este!

Lasă-mi un comentariu: Ai simţit vreodată că iubirea ta a fost prea multă? Cum ai gestionat asta?