Violența și jignirile nu înseamnă iubire – Ce pot face mamele pentru a-și proteja fiicele

„Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consimțământul tău.”
- Eleanor Roosevelt

Recent, am fost martoră la o scenă care m-a răscolit și înfuriat deopotrivă. Era seară, venisem cu ai mei de la cumpărături, și am văzut în fața blocului meu, pe trotuar, o tânără, de vreo 18-19 de ani. La distanță mică de ea era un tânăr, care îi spunea? „Fă, vino încoa'. Vino încoa', n-auzi. Vrei să te bat?” Ea a traversat parcarea, iar el s-a dus după ea, luând-o de braț.

Fiind aproape de mașina mea, am întrebat-o: "Ești ok? Îl cunoști pe acest individ?"

Simțeam cum mă cuprindea revolta... Sunt femeie.... Sunt mamă, am o fiică de 25 de ani.

Răspunsul fetei a fost că da, îl cunoaște. Tânărul a început să vocifereze către mine, să spună că fata e femeia lui si face ce vrea, ce trebuie să se bage alții? S-au îndepărtat împreună, ea trăgând de el, probabil să nu facă scandal.

De ce se întâmplă astfel de lucruri?

De ce o fată acceptă să fie tratată cu dispreț și violență?

De ce un băiat simte nevoia să-și demonstreze puterea prin agresivitate?

Răspunsurile sunt complexe, dar toate pornesc din copilărie, din mesajele și modelele pe care le primim de mici.

De ce se ajunge la astfel de situații? Ce anume face ca ele să se întâmple?  Iată câteva cauze:

1. Normalizarea abuzului în copilărie.

Dacă o fată a crescut într-un mediu unde tatăl își trata soția cu dispreț sau violență, va considera că acest tip de comportament este „normal” într-o relație. Fără un model sănătos, va căuta inconștient familiaritatea – chiar și atunci când aceasta doare.

 2. Stima de sine scăzută

Criticile constante, comparațiile și lipsa de validare în copilărie sapă adânc în încrederea unei fete. Când nu te simți suficient de valoroasă, accepți mai ușor puținul care ți se oferă, chiar și în condiții umilitoare.

 3. Confuzia dintre iubire și dependență

Când un copil nu primește iubire autentică și constantă, dezvoltă o nevoie disperată de afecțiune. Ajuns adult, poate confunda posesivitatea și controlul cu dragostea.

 4. Sindromul Salvatorului

Multe fete sunt crescute să fie „bune” și „înțelegătoare”, să repare, să îndure. Probabil ele cred că, dacă iubesc suficient, vor schimba comportamentul unui partener abuziv. Din păcate nu se întâmplă asta, căci partenerul abuziv pe care îl atrag cu asta se ocupă: abuzează.

 5. Izolarea și manipularea emoțională

Abuzatorii știu să izoleze victima de prieteni și familie, să o facă să creadă că „fără mine nu ești nimic”. Când ești singură și vulnerabilă, devine mai greu să ieși din cercul vicios.

 De ce ajung băieții să devină agresori?

Felul în care sunt crescuți, dar și lipsa de afectivitate și de fermitate, lipsa disciplinei pot contribui semnificativ la agresivitatea băieților care, când devin adulți, abuzează. Alte cauze sunt:

1. Traume nevindecate și furie reprimată

Băieților li se spune adesea că „băieții nu plâng”. Crescând fără să-și exprime vulnerabilitățile, își manifestă frustrările prin violență și control.

 2. Modelul masculin toxic

Dacă un băiat vede în familie că autoritatea se impune prin forță și intimidare, va replica acest model fără să-l pună sub semnul întrebării.

 3. Nevoia de control

Un abuzator se teme de slăbiciune sau abandon. Pentru a se proteja, devine dominator, crezând că, dacă controlează, nu va fi părăsit.

4. Lipsa abilităților de comunicare emoțională

Abuzatorii nu știu să exprime empatie sau remușcare. Limbajul lor principal devine reproșul, critica și amenințarea.

 Ce pot face mamele pentru a-și proteja fiicele?

 Mamele au și el un rol foarte important în creșterea fiicelor, astfel încât acestea să nu ajungă în relații toxice. Este adevărat că au fost vremuri și încă sunt în care violența în familie se manifestă la cote mari, dar la fel de adevărat este și că dinamica relațiilor în cuplu s-a schimbat în bine în ultimii ani, mulți tineri fiind în parteneriat în adevăratul sens al cuvântului, cu drepturi și obligații deopotrivă.

Așadar, iată ce poți face ca mamă pentru fiica ta:

1. Cultivă stima de sine și independența emoțională

Învață-ți fiica că valoarea ei nu depinde de aprobarea altora. Oferă-i un model de femeie puternică, care își cunoaște limitele și se respectă.

 2. Vorbește deschis despre relații sănătoase

Explică-i diferența dintre iubire și control. Învăț-o că o relație sănătoasă se bazează pe respect reciproc, încredere și libertate, nu pe frică și dominare.

 3. Fii un model de putere și integritate

Copiii învață mai mult din ceea ce văd decât din ceea ce li se spune. Demonstrează-i prin propriul tău comportament ce înseamnă să trăiești cu demnitate și curaj.

 4. Învaț-o să recunoască semnele abuzului

Ajut-o să identifice comportamentele toxice: controlul excesiv, amenințările, izolarea. O relație în care cineva te umilește nu este o relație de iubire.

 5. Cere ajutor fără rușine

Dacă te afli într-o astfel de situație sau observi pe cineva drag într-o relație abuzivă, nu ezita să ceri sprijin. Există organizații și specialiști care pot ajuta.

 Violența nu este iubire. Frica nu este respect. Controlul nu este grijă.

 Fiecare fată merită să știe aceste lucruri.

Fiecare băiat merită să învețe să iubească altfel.

Fiecare mamă are puterea de a rupe lanțul abuzului, oferindu-le copiilor ei un model de viață bazat pe respect, empatie și curaj.

Dacă acest articol rezonează cu tine, împărtășește-l. Poate fi un pas mic, dar vital, pentru cineva care are nevoie să-l audă.